Ieri 31 decembrie 2008 am fost la Palatul Mogoşoaia. Am ajuns pe la 4 cînd soarele dădea să apună. În biserică erau luminile aprinse. Am intrat şi noi. Înăuntru erau popa care ţinea slujba, dascălul care ţinea isonul şi femeia de la lumînări.
Am rămas cu uimirea că tocmai pe noi parcă ne-aştepta slujba, ori noi trăsesem o fugă pînă la Cofetăria Liliana să cumpărăm un tort, găsisem un lacăt cît o săptămină pe uşă (închis 1,2,3,4,5,6 ianuarie, scris explicit) într-o doară încercasem nişte prăjituri de undeva de la Piaţa Chibrit (furnizor Georgi, deci nu cine ştie ce mare scofală) şi-apoi dacă tot ajunsesem la nesfîrşitele săpături din Piaţa Chibrit (cel puţin şase ani de cînd se sapă) am zis, hai să tragem o fugă şi pin' la Palat la Mogoşoaia.
Şi uite cum ne-am trezit singurii creştini la vecernie plus te deum.
Popa ne-a miruit, eu care cumpărasem o grămadă de cărţi l-am întrebat cu răuvoitoare uimire: cum aşa părinte nu vine nimeni la slujbă şi el mi-a întors vorba blînd: slujim pentru Domnul, şi de fapt e vina mea că n-au venit oamenii, nu i-am anunţat duminică. Azi am avut şi o înmormîntare şi n-au avut oamenii de unde ştii cînd şi dacă începe slujbă. De obicei vin, vin cam patru cinci oameni din sat.
Un cîine care era de fapt o căţea (care părea gravidă) ne-a însoţit încă de la intrare, demn şi respectuos , totuşi cîinele nostru, hotărît al nostru. Cînd am vrut să o luăm pe coclauri s-au sesizat nişte haite numeroase care au intrat într-o activitate intens lătrătoare. Astfel s-au trezit din amorţire şi haitele de dulăi de pe la ororile arhitectonice de peste lac.
Fiind lacul îngheţat, nu de tot dar aproape , am socotit că e mai prudent să ne retragem - nu ştii niciodată cîtă abnegaţie zace într-un cîine pe gerul asta, şi la o adică nici nu e bine să afli.
Întrucît ne-a condus îndărăt pînă în parcare am desfăcut pachetul cu prăjituri cleioase (se lipeau de hîrtie şi de mîini ca şi cum ar fi fost unse cu vreun soi de clei de oase) şi le-am experimentat pe căţeaua frumuşică. Le-a clefăit fără să crîcneasca ne-a explicat femeia de la lumînări că hotarirea patronului de la restaurant de da liber angajaţilor de Crăciun şi Anul Nou n-a fost cine ştie ce prilej de sărbătoare pentru ciinii pripăşiţi prin curtea castelului.
Azi am hotărît că voi continua să scriu pe două bloage două, ăsta care are poză şi ăla care permite însemnări private.
C'est la vie.
Peste 12 ore decolarea spre Amsterdam.
01 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
şi pe astea poţi să le privezi ;)
la mulţi ani, doamnă!
Cum ?!?!
La mulţi ani !
îi spui că e postare nefinalizată!
Eh, pai eu ma hotarasc ulterior sa le privatizez :(
fics la fel. am postat o chestie şi peste jumătate de oră m-am răzgîndit, am pus eticheta şi a dispărut.
!!!!!!!!
fă încercarea :)
Habar nu am unde cum şi cînd, dar revin miercuri (mîine zi grea cu termene de predare cunoscute din 17 decembrie şi ignorate pînă azi inclusiv )
eşti în sesiune şi brusc trebuie să faci curăţenie generală că aşa nu se mai poate? ;)
Nu-s în sesiune, aveam de corectat 90 de teze ! Au mai rămas 30
Termenul final mîine la ora 10. Notele se pun într-un catalog electronic. De obicei el este accesibil online. Ieri nu mergea. Dacă nu merge nici azi, atunci trebuie să rămîn pe baricade pînă termin. Mîine evident n-am ore :)
nu, măi. ziceai că ignorate, m-am gîndit la cum ne apuca pe toţi brusc curăţenia, gătitul şi plecatul cu sorcova fix cînd era mai mult de învăţat, se arătau nişte treburi de făcut care nu sufereau amînare...
Trimiteți un comentariu