Care va să zică am terminat de citit Frații Karamazov (de Dostoievki - pentru eventualii rătăciți pe blogul ăsta)
Cu acest prilej am constatat că Dostoievski e un scriitor mare. Ei, ce vreți, la vîrsta mea... îmi permit. Am mai stat să răsucesc pe toate părțile dilema: cînd anume și cine anume folosindu-se de numele meu a mai citit cartea. Cînd oi fi citit-o cum oi fi citit-o și cine oi fi fost - toate rămîn un mister.
Cert este că de data asta am și priceput-o. :)
Tot meșterind eu la dilema de mai sus m-am lovit de ditai întrebarea paradoxală: e bun sau nu snobismul la vîrste fragede?
Adică dacă nu-mi mai amintesc nimic, am făcut bine că am citit cartea asta acum cîteva decenii?! (Dar oare chiar am citit-o?! Nu-mi vine să cred.)
În fine, am declarat scurt și fără explicații (cum s-ar zice din poignet) că snobismul e bun, și cititul e de natură dialectică: acumulările cantitative duc la salt calitativ. Uite, după ce-am citit amar de mii și mii de pagini în cele din urmă am ajuns să-l pricep chiar și pe Dostoievski.
Hehehehe.
Așa. Dacă tot am terminat o carte am zis ia să nu-mi ies eu din mînă și să încerc a citi o alta. De cu totul și cu totul altă factură. Zis și făcut: mă uit în bibliotecă și văd o carte pe care cindva am început-o dar n-am terminat-o. Anul publicării 2007 Editura Humanitas. Traducător Gabriel Strurza. Titlul: Omul care era joi. autor G.K.Chesterton. Apărută în 1908.
Booooooon.
Oare de ce n-am terminat-o ?!
Hm, cam după jumătate de păginuță m-am prins: Și cu toate că pretențiile de centru intelectual erau cumva confuze, pretențiile deloc agreabil erau greu de contestat.
Pardon?
De la capăt: Și cu toate că pretențiile de centru intelectual erau cumva confuze, pretențiile deloc agreabil erau greu de contestat.
Măi să fie. Ia să scribd noi un pic originalul.
But although its pretensions to be an intellectual centre were a little vague, its pretensions to be a pleasant place were quite indisputable.
Eh, să continui ?! Traducerea bolovănoasă, editarea vai mama ei.
Asta e, o s-o comand pe bol.com
Păi ce , purtatul ăla de ghete 80% din an nu credeți că are și el un revers (ca orice medalie care se respectă)? Să fim realiști.
PS. Ăștia care mai citiți pe-aici, mai puneți și voi cîte-o virgulă ceva în comentarii - să creda lumea că autorul e un om cît de cît sănătos la cap (Adică nu vorbește/scrie pe pustii). Simulăm normalitatea cu mijloacele pe care le avem.
Cum se zicea pe vremuri: ăștia-s oamenii cu ăștia ținem ședința.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

2 comentarii:
şi eu am recitit Dostoievski la bătrâneţe şi si am ajuns la aceeaşi concluzie: e mare!
:)))))))))
Trimiteți un comentariu