Ziua a cincea

Ziua a cincea 12 iulie 2012

 Ca să ajungem dis de dimineață la Roma am pus ceasul să sune la 2:30 (noaptea sau dimineața, după interpretare). Am plecat la 3:30

 La Roma Sfîntul Petru ne aștepta. Citea ziarul pe treptele Curții Constituționale.
 Noi n-aveam ghid, n-aveam hartă, n-aveam un plan de atac (sic!) Știam doar ce vrem să vedem în Roma: Columna lui Traian, Fontana di Trevi, Colosseum, Forumul Roman, Vaticanul și dacă mai e timp Vila Borgese. Să nu uităm trebuia să ne întoarcem în aceeași zi în Pescara și să ne odihnim: a doua zi urma să plecăm înspre Brindisi. Din Brindsi luăm bacul (ferryboat) pentru care nu am avut bani de cabină (350 de euro!!!) ci doar de două scaune de avion în care vom înțepeni vreo 9 ore. Dar să nu anticipăm.
 
 Pe drum înspre Roma trebuia să alegem o destinație ca s-o informăm pe madama din aparatura minunată încotro vrem să ne îndrume. Așa că eu am ales în mod absolut frivol Fontana di Trevi. Oricum trebuia să fie ceva fără orar, că la Roma totul se deschide de la ora 9. De ce am ales Fontana di Trevi și nu Columna lui Traian? Aparent dintr-un capriciu frivol, dar de fapt pentru că după cum am mai spus Sfîntul Petru ne aștepta citindu-și ziarul pe treptele Curții Constituționale (serios!)
 
 Am ajuns la marginea Romei (pe tangenziale) la 5:15 și am ajuns  în centru puțin înainte de ora 6.  Ne-am învîrtit un pic în cerc după indicațiile ăleia din aparat, se pare că nici ea n-a fost niciodata la Roma: nu ai cum să ajungi cu mașina la Fontana di Trevi, adică ai, dar e de dorit să nu încerci dacă nu ai un Mini sau un Smart. Exasperați am parcat și noi unde am văzut cu ochii, hotărîți să întrebăm pe cineva.
 S-a vădit că sîntem  pe Via della Consulta în spatele Palatului Quirinal, alaturi de Palzzo della Consulta (Curtea Constituțională). Un domn în vîrstă citea ziarul pe scările din spatele Curții Constituționale. Iată-mă vorbind italiană, aia pe care am învățat-o de la Sophia Loren și Marcello Mastroiani (eh, nu degeaba am ales eu Fontana di Trevi, doar am crescut cu Felini, ce Dumnezeu!) 
 
 Nu va supărați avem voie să parcăm aici? Acolo unde ați parcat-o vine poliția pe la 10 și va pune clemă. Pînă la 10 puteți sta, dar după aceea vă pune clemă. Mai bine puneți-o aici. O puteți lăsa toată ziua fără grijă, gratis. Mulțumim.  (Aviz amatorilor:  dacă vreți parcare gratis în centrul Romei, mergeți în  spatele Palatului Quirinal, pe Via della Consulta, puțin înainte de ora 6. Erau două locuri libere).
 

 Îi explic scopul și durată vizitei noastre, ne explică pe larg și îndelete cum trebuie să ne facem traseul. Indicația lui să facem imediat dreapta după colțul Palatului Quirinal și să coborîm apoi treptele o interpretăm prea generos.

Trecem prin Piața Quirinal și ajungem pe o stradă în pantă. De-acolo vedem columna lui Traian. Ne ciorovăim un pic: asta e, ba nu e asta, nu vezi că ăla de sus nu e Traian? Cine știe cine-o fi cu tichia aia caraghioasă și cu nu știu ce ține-n mînă.

Pe cînd ne certam noi mai cu foc privim pe peretele de lîngă noi și vedem următoarea firmă:

Deci e columna lui Traian. În cursul zilei am ajuns precum ciobanul Bucur și noi la picioarele columnei.  Tichia s-a vădit a fi aura iar nu știu ce s-au vădit a fi Cheile Raiului. Pe columna lui Traian stă Sfîntul Petru.  Ca să vezi. :)

 Așadar pe scurt: am umblat pe jos după indicațiile primite de la Sfîntul Petru. Am văzut Fontana di Trevi (pentru mine o mare dezamăgire, cine a fost își poate imagina de ce, cine nu: să se ducă să vadă !) 

 Piazza Venezia, Altare della Patria (Monumente Nationale a Vittori Emanuelle II) despre care pe buna dreptate zice wikipedia: "The monument was controversial since its construction destroyed a large area of the Capitoline Hill with a Medieval neighbourhood for its sake. The monument itself is often regarded as pompous and too large",
 Palazzo Venezia,

Piazza Minerva cu un obelisc egiptean,  în spatele căruia se ițește Pantheonul

 Doi alpiniști utilitari ștergeau Pantheonul de praf !!!

 Obeliscul egiptean din fața Pantheonului

 În Piazza Colonna: columna lui Marc-Aureliu - pe care, ați ghicit, e statuia apostolului Pavel

 

Tot în Piazza Colonna: Biserica Santi Bartolomeo ed Alessandro dei Bergamaschi Wikipedia: In its origins (1591) the church was the chapel erected by padre Ferrante Ruiz for the Ospedale dei Pazzarelli, Rome's first insane asylum.

 

 Palazzo Wedekind (sic!) sediul ziarului Il Tempo

 fîntîna

 și Madonna cu polițiști. Pentru madona adevărată  folosiți zoom in :)

 am mers pe Via del Corso pina la   Villa Doria Pamphilj

 unde am pozat un fier de călcat

Apoi am luat-o la picior îndărăt, iară Il Vittoriano, Columna lui Traian, și am ajuns la Forumul Roman. Unde am văzut printre multe altele închisoarea Sfinților Apostoli Pentru și Pavel

Apoi la drum întins pe Via dei Forumi Imperiali, unde l-am regăsit coborît pe pămînt pe moșu Traian (ha ha ha, da, eu am votat cu Băsescu, nici o legătură - o să votez și pe 29 iulie tot așa) precum și pe Marc Aureliu și cîțiva alți împărați. Am trecut pe lîngă oamenii care stăteau la coadă ca să intre la Forumul Roman (noi i-am dat ocol pe dinafară...)  Am văzut în zare Colosseumul și chiar am ajuns la el la ora 9:30. Se deschisese la ora 9 și coada la casa de bilete era mai ceva decît însăși vîrsta Colosseumului .

  
 

Între timp lucrurile evoluau conform unui Plan ai cărui umili subiecți eram: buna și vechea mea sanda Birkenstock cu care bat străzile vară de vară  de trei ani sau mai mulți s-a gîndit să mă roadă. Cum nu suspectam nimic, s-a făcut o bășică și bășica s-a spart. Acuma la coadă la Colosseum nici nu s-a pus problema să stăm. Sînt deja peste 30 de grade în Roma și e doar 9:30. Cu gîndul la drumul de întoarcere înspre Pescara, și la ziua de mîine hotărîm să vizităm Colosseumul data viitoare cînd venim la Roma (venim sigur, chit că n-am aruncat bani în Fontana di Trevi) Ce facem deci? Hai să vedem Vaticanul. Luăm un taxi. Deja terminasem traseul indicat de Sfîntul Petru. Așa că ne-a sărit în ajutor Îngerul Păzitor. Care a oprit al său taxi sub nasul nostru. Hop în taxi. Vrem la o farmacie și apoi la Vatican. La ce farmacie? Orice farmacie zic eu și îi arăt rana sîngerînda. Cum se cheamă remediul pentru asta? Zice el ușor contrariat: cerotto ?! Uite că am aflat cum îi zice plasturelui în italiană. Cerotto deci. La o farmacie pe dreapta. Oprim, cumpăr, aplic (pardon, aia e pentru joburi) pun plasturele pe rană și zic: la Vatican birjar. Omul se execută, ne arată pe drum cetatea unde se refugia Papa, ne întreabă ce anume vrem să vedem la Vatican, mărturisim că habar n-avem. Zice Capela Sixtină sau muzeul? Capela sixtină ! Ok. Cînd ajungem la cîteva sute de metri de obiectiv întreb cu oarece îngrijorare: ce-i cu șirurile astea de oameni care așteaptă?! Păi vor să între la Capela Sixtină. A,nu, n-avem timp.  

  Ne duce omul  în Piața Vaticanului, ne luăm rămas bun. Conform planului soarele intră în nori cît dăm noi ocol pieții. Undeva în dreapta o coadă uriașă. Stăm? Nu stăm. Oamenii vin aici mînați de o anumită fervoare, plutește în aer. Noi doi doar "tragem o fugă pînă la Roma". Literalmente. Ne întoarcem la taximetristul nostru, el ne explică răbdător că trebuie să luăm primul taxi din coadă, ca și cum noi am fi căzuți din cer. Ne facem că nu pricepem, negociază cu șeful cozii, ne ia bucuros să ne ducă - dar unde? Între timp știe povestea noastră (Sophiei și lui Marcello veșnică recunoștință) și trage de volan hotărît: ne duce la Gianicolo  De sus vedem întreagă Roma. Și cea mai bine plasată clădire din oraș: ambasada Spaniei, sus pe Gianicolo.  

 

 
 Pe drum trecem pe sub o poartă. Îl întreb ce poartă este asta. Ah, surîsul cu care ne răspunde - merita să facem drumul Pescara - Roma fie și numai pentru acest surîs. E roman, e stăpîn. Zice: Porta Aurelia - și surîde dînd ușor din umeri: duce în Francia, Spania ... Via Aurelia ? întreb eu zgîndaritor. "Si"... surîsul și lumina din priviri căci se întoarce pe jumătate cînd dă răspunsuri.

 Ne întrebăm dacă să mai mergem și la Villa Borgese și hotărîm unanim din priviri: nu.
 Apoi ne duce prin Trastevere unde se salută cu toată lumea: cu carabinieri cărora le cere voie să ne arata biserica Santa Maria di Trastevere, cea mai veche biserică din Roma, prima în care s-a oficiat slujba vreodată - și ei aprobă îngăduitori deși sîntem în zonă pietonală. Ne spune că e cel mai pitoresc cartier al Romei și n-ai cum să nu-l crezi. Se salută cu o bătrînă care a ieșit pur și simplu să stea pe un scăunel la umbră unui copac. E caniculă și nu e nici ora 10. Îl întreb: sînteți din Trastevere? "Si". Îl mai întreb pentru data viitoare unde se poate mînca cel mai bine în Roma. Răspuns plătit: în Trastevere. Cu accent pe "te".
 
 Ne duce îndărăt la Quirinal, cum pot să dau de el cînd mai venim la Roma. Surîde iar și scoate de la oglindă ca orice șofer de taxi din București Roma o carte de vizită a companiei (sînt de stat taxiurile în Roma) pe dosul căreia scrie Alessandro și un număr de mobil.
 
 Plecăm la ora 10 înspre Pescara. Am umblat 4 ore prin Roma. Taxiul și plasturele ne-au costat cît ne-ar fi costat o hartă și biletele de intrare la Colosseum.  Să nu uit: am băut o cafea și-am mîncat o felie de pepene la un bar. La televizor știri despre Berlusconi care revine în viața politică. Zic către barman: păi nu era finito Berlusconi? Zice: comincia.
 
 Hai din nou la drum, spre Pescara. Vrem să ajungem pînă în ora două ca să mai găsim un restaurant deschis. Mergem întins pînă în port, parcăm chiar în fața restaurantului Del Porto unde mîncăm o mîncare bine gătită și un panacotta dumnezeiesc. Eh, dieta... a cam avut de suferit pînă acum în concediul asta. :)
Poze aici: