A doua zi. 9 iulie 2012.
Plecam din hotelul Leonardo la Heidelberg, cu gînd să vizităm castelul.
Nimerim pe strada Heiligengeist. 
Clădirile din oraș, asemenea castelului sînt dintr-o piatră roșiatică. Culoare locală (sic!)
Într-o vitrină vedem niște grozăvenii: uriașe și incomprehensibile.
Pînă la castel urcă un funicular contemporan. La castel ca la castel - doar că german :)
Butoaie al caror rost imi scapa. Butoi cu diametrul de 7 metri? de 9 metri? Butoi cu capacitatea de 219.000 litri ?
Bine, admir tehnologia, și rezistența în timp, mă farmecă mirosul de tescovină, dar rămîne întrebarea de ce ?
Castelului (ruinei) îi lipsește ceva. Aș îndrăzni să spun că îi lipsește un dram de nebunie.
Vagoanele sînt și ele de lemn, și probabil leat cu motorul. Lucru trainic, nemțesc.
Aceeași senzație o dau și obiectele de la muzeul de matematică: indiferent cîta lume le va atinge și le va folosi ele vor rămîne intacte și peste 100 de ani.
De sus se vede orașul
Poze, mult mai multe poze: aici
Am plecat pe la prînz spre Reutte în Tirol. După amiază ajungem la Muzeul în curtea căruia ne așteaptă o fostă cazarmă transformată în hotel. Tot în curte o bisericuță mică de tot de pe la 1800.
Nu am mai locuit niciodată fie și pe termen scurt într-o casă atît de curată. Impresionant. Gazda cu apucături de cabanier: seara ține restaurantul deschis pînă pleacă ultimul client. Și cum majoritatea erau oameni de munte deja pe la opt totul era închis. Sau poate chiar mai devreme. Poți dormi după buzunar (sic!): de la apartamente cu bucătărie și canapea extensibilă pînă la dormitul la prici contra 14 euro pe noapte.Tirolul e mai frumos decît se spune :)
Granița nu mai există, un simplu panou albastru marchează trecerea din Austria în Germania și îndărăt.
Plecam din hotelul Leonardo la Heidelberg, cu gînd să vizităm castelul.
Clădirile din oraș, asemenea castelului sînt dintr-o piatră roșiatică. Culoare locală (sic!)
Într-o vitrină vedem niște grozăvenii: uriașe și incomprehensibile.
Pînă la castel urcă un funicular contemporan. La castel ca la castel - doar că german :)
Butoaie al caror rost imi scapa. Butoi cu diametrul de 7 metri? de 9 metri? Butoi cu capacitatea de 219.000 litri ?
Castelului (ruinei) îi lipsește ceva. Aș îndrăzni să spun că îi lipsește un dram de nebunie.
De la castel urcă bătrînul funicular vechi de 100 de ani. 
Una dintre atracțiile de pe culme este chiar motorul care funcționează fără greș de 100 de ani încoace.
Vagoanele sînt și ele de lemn, și probabil leat cu motorul. Lucru trainic, nemțesc.
Aceeași senzație o dau și obiectele de la muzeul de matematică: indiferent cîta lume le va atinge și le va folosi ele vor rămîne intacte și peste 100 de ani.
De sus se vede orașul
Poze, mult mai multe poze: aiciAm plecat pe la prînz spre Reutte în Tirol. După amiază ajungem la Muzeul în curtea căruia ne așteaptă o fostă cazarmă transformată în hotel. Tot în curte o bisericuță mică de tot de pe la 1800.
Nu am mai locuit niciodată fie și pe termen scurt într-o casă atît de curată. Impresionant. Gazda cu apucături de cabanier: seara ține restaurantul deschis pînă pleacă ultimul client. Și cum majoritatea erau oameni de munte deja pe la opt totul era închis. Sau poate chiar mai devreme. Poți dormi după buzunar (sic!): de la apartamente cu bucătărie și canapea extensibilă pînă la dormitul la prici contra 14 euro pe noapte.Tirolul e mai frumos decît se spune :)
Granița nu mai există, un simplu panou albastru marchează trecerea din Austria în Germania și îndărăt.
Am tras o fugă pînă în Garmisch-Partenkirchen să vedem cînd pleacă trenul și de unde.
Poze am făcut cu duiumul dar sînt aproape toate la fel: o panglică de asfalt printre munți. Trauma omului trăitor în de Nederlanden. Pe fundul unei farfurii adînci ale cărei margini nu le vezi dar le simți că sînt deasupra-ți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu